În prezent nu mai concepem să construim fără a lua în considerare și performanța energetică a clădirii, cu atât mai mult performanța din punct de vedere a consumului necesar pentru a o încălzi, acesta reprezentând în cele mai multe cazuri ponderea cea mai mare din consumul total de energie al unei clădiri. Tendința este clară și este susținută și de către legislația europeania și chiar locală și de către responsabilitatea civică a tot mai mulți dintre noi de a contribui la reducerea consumului de energie. Este clar că o casă care consumă puțină energie pentru încălzire este mai ieftin de întreținut și de cele mai multe ori climatul interior este și mai confortabil. Totuși, atunci când se confruntă cu decizia de a construi sau de a reabilita o clădire majoritatea dintre noi se întreabă cât ar trebui sa investească în izolația termică și mai ales cât de groasă ar trebui să fie. Totodată există norme care vor deveni din ce în ce mai stricte în ceea ce privește performanța energetică pentru clădiri, așadar teoretic sub un minim de izolare termică nu se va prea putea construi. Mai mult, sursa de încălzire a locuinței poate impune și ea anumite constrângeri cu privire la izolația termică. În acest material însă mă voi axa pe o analiză pur economică pentru un caz care este foarte des întâlnit în practică, determinând care este grosimea optimă din punctul de vedere al recuperării simple a investiției într-un termosistem.

În analiză am considerat o locuință unifamilială, cu parter și etaj, alipită de o altă clădire similară la calcan. Clădirea în cauză este localizată în București, are o suprafață încălzită de 132 mp și o suprafață a anvelopei exterioare care poate fi izolată termic de 160 mp. Anvelopa este realizată din zidărie de cărămidă cu grosimea de 30 cm. Încălzirea spațiilor se face utilizând un sistem centralizat pentru care agentul termic este preparat de o centrală termică în condensație care utilizează drept combustibil gazul natural. Utilizând un software de simulare energetică am analizat necesarul total de energie termică al acestei clădiri utilizând date meteorologice pentru un an tipic în București. Ca și material de izolare termică, în această analiză, l-am considerat pe cel mai comun folosit în țara noastră și anume polistirenul expandat (deși nu este cel mai recomandat este adoptat cu precădere datorită unor avantaje care pe lângă conductivitatea termică relativ redusă mai sunt și costul mic și ușurința manoperei). Parte din datele utilizate în analize sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Atunci când se confruntă cu decizia de a construi sau de a reabilita o clădire majoritatea dintre noi se întreabă cât ar trebui sa investească în izolația termică și mai ales cât de groasă ar trebui să fie.

Se consideră în analiză că sistemul de încălzire menține în interior în sezonul rece o temperatură constantă de 22°C în timpul zilei, iar între ora 0 și 6 dimineața menține temperatura interioară la 20°C.

Într-o primă instanță am considerat clădirea ca fiind neizolată termic, iar ulterior am simulat necesarul de energie pentru o izolație termică cu grosimi de la 1 cm la 20 cm. Clădirea neizolată, cu premisele prezentate, ar avea un consum de energie pentru încălzire pe durata unui an de 19.497 kWh (un cost de aprox. 3.500 RON), adică într-un an ar consuma 147,7 kWh/mp încălzit. Pe baza simulărilor am generat tabelul de mai jos unde am arătat în funcție de grosimea izolației care este necesarul de energie pentru menținerea climatului interior la parametrii menționați, precum și cum variază consumul specific de energie pe metru pătrat și an în funcție de grosimea izolației.