În urma evoluțiilor din ultimii ani a devenit din ce în ce mai clar că de data aceasta autovehiculele electrice sunt aici ca să rămână. Piața acestora a crescut semnificativ în Uniunea Europeană, iar vânzările din România sunt și ele pe o pantă puternic ascendentă care confirmă trendul european și global. În acest articol nu o să vorbesc despre avantajele acestora sau dezavantajele lor față de alte modalități de propulsie, ci o să vorbesc despre cum se poate contribui, într-un anumit cadru, la diminuarea principalului motiv de anxietate când vorbim de autovehicule electrice. Cei care pot contribui sunt atât persoanele fizice, cât și cele juridice sau administrațiile locale.

Majoritatea studiilor arată că pe lângă autonomia mai redusă, principalele motive de anxietate și principalele blocaje în adoptarea pe scară mai largă a autovehiculelor electrice sunt următoarele:

• Informații incomplete sau inexistente privind disponibilitatea stațiilor de reîncărcare;
• Absența sau informații neclare cu privire la tarife și prețul total al unei sesiuni de reîncărcare;
• Mijloace de autentificare diferite și incompatibile între ele pentru accesul la serviciile de reîncărcare;
• Modele de business netransparente și cu costuri potențiale foarte mari pentru tranzacții datorită complexității lanțului valoric.

Se știe că acolo unde există probleme, există și oportunități. După cum se poate observa, obstacolele identificate în urma studiilor realizate în Europa țin atât de existența infrastructurii și a informațiilor actualizate despre ea, cât și despre accesul facil la aceasta și transparența tarifelor.

Lanțul valoric este identificat ca fiind unul foarte complex care duce la costuri ridicate pentru utilizatorii finali. Pentru a explica cum se poate contribui la dezvoltarea infrastructurii, voi explica în primul rând lanțul valoric al industriei infrastructurii de reîncărcare printr-o reprezentare grafică.

Obstacolele identificate în urma studiilor realizate în Europa țin atât de existența infrastructurii și a informațiilor actualizate despre ea, cât și despre accesul facil la aceasta și transparența tarifelor

După cum se observă în figura de mai sus, se identifică patru roluri esențiale în lanțul valoric:

• Proprietarul stației de reîncărcare, care investește în echipament și îl instalează la locația sa, având opțiunea să introducă stația sau stațiile în circuitul public și să seteze un tarif dorit pentru tranzacțiile realizate de public la stațiile sale;
• Operatorul stației de reîncărcare, care în baza unei înțelegeri contractuale cu proprietarul acesteia, o administrează din punct de vedere tehnic, asigurându-se că aceasta funcționează și este disponibilă pentru utilizatori, iar în același timp facilitează disponibilitatea stației în circuitul public prin intermediul conexiunilor peer-to-peer (ex: OCPI) sau prin intermediul conexiunilor într-un hub (ex: OICP);
• Furnizorul de servicii de mobilitate electrică, deține mai multe conexiuni peer-to-peer cu operatori de stații de reîncărcare sau este prezent într-un hub unde sunt mai mulți astfel de operatori. În paralel încheie acorduri sau oferă sub un alt cadru (cont în aplicație) medii de autentificare clienților finali (utilizatori autovehicule electrice) pentru accesul la stațiile de reîncărcare în baza unui plan tarifar propriu.
• Utilizatorul autovehiculului electric, deține un mijloc de autentificare oferit de furnizorul său de servicii de mobilitate electrică care îi permite accesul la o vastă rețea de stații de reîncărcare care poate avea proprietari și operatori diferiți.

Analizând lanțul valoric prezentat mai sus, se pot observa câteva aspecte:

• Lanțul valoric este între-adevăr unul complex, cu multe verigi, care inevitabil duc la creșterea prețului pentru serviciile oferite utilizatorului final
• Nu este o așteptare realistă ca prețul serviciilor oferite la rețelele public, transpus într-un preț al electricității efectiv livrate către autovehicul, să fie similar cu prețul electricității furnizate la un loc de consum clasic. Acesta va fi cu siguranță mai mare deoarece proprietarul stației va dori să-și acopere costurile cu electricitatea și să facă un profit care să contribuie la recuperarea investiției, iar operatorul și furnizorul de servicii vor avea și ei o marjă în prețul final pentru activitățile pe care le prestează.
• Apare o oportunitate pentru cei care dețin spații care permit accesul public de a investi în stații de reîncărcare pe care apoi le pot monetiza prin intermediul operatorului stațiilor și a furnizorilor de servicii de mobilitate electrică cu care operatorul lor este interconectat.