Într-unul din articolele anterioare am enumerat o serie de probleme care generează anxietate pentru orice șofer de autoturism electric sau pentru oricine se gândește să achiziționeze unul în viitorul apropiat. Unul dintre motivele enumerate care se regăsește în multiple studii este ”Absența sau informații neclare cu privire la tarife și prețul total al unei sesiuni de reîncărcare”.

În momentul de față în multe situații încă se beneficiază în România, dar nu numai, de acces la puncte de reîncărcare cu acces gratuit. Ce poate fi mai frumos decât să te bucuri de un autoturism electric și să nu trebuiască să suporți costul combustibilului. Cu siguranță astfel de puncte de reîncărcare vor exista și în continuare, însă datorită creșterii cererii pentru servicii de reîncărcare publică, ele nu vor fi suficiente și vor apărea din ce în ce mai multe puncte de reîncărcare unde sesiunile vor fi tarifate. Mai mult, cei care vor tarifa sesiunile de reîncărcare vor putea cu siguranță să presteze servicii mai bune și să ofere o experiență superioară pentru utilizatori, motiv pentru care din ce în ce mai mulți vor fi dispuși să plătească. Acest fenomen s-a putut observa și în alte industrii. În același timp vor apărea cu siguranță discuții cu privire la cât și cum ar trebui să plătim pentru energia consumată pentru reîncărcare la stațiile publice. Ar trebui să plătim doar energia, sau și serviciul? Ar trebui să plătim și pentru parcare dat fiind faptul că dinamica de utilizare a acestor servicii implică și staționarea pe o perioadă de la câteva zeci de minute la ore? Ce pot spune din start este că, fără discuție, prețul plătit va fi mult mai mare decât costul energiei livrate. De aceea, cel mai ieftin ”combustibil electric” va fi cel încărcat acasă, unde de cele mai multe ori singurul cost va fi cel al energiei. În schimb, structura tarifului la punctele de reîncărcare cu acces public va include și alte costuri, ceea ce este normal, deoarece cei care au investit în acestea, pe lângă costul energiei, au făcut o investiție, de la care așteaptă un randament, pe care o întrețin și prin intermediul căreia oferă servicii. Toate acestea au un cost. În acest articol voi descrie câteva structuri tarifare care pot fi găsite la operatorii acestora sau la furnizorii serviciilor de mobilitate electrică și voi prezenta avantajele și dezavantajele lor.

Cei care vor tarifa sesiunile de reîncărcare vor putea cu siguranță să presteze servicii mai bune și să ofere o experiență superioară pentru utilizatori, motiv pentru care din ce în ce mai mulți vor fi dispuși să plătească. Acest fenomen s-a putut observa și în alte industrii.

1. Tariful pentru energie (RON/kWh)

Acest tip de tarif implică aplicarea unui preț pe cantitatea de energie efectiv livrată către autoturismul electric. Este un tarif relativ transparent (dacă considerăm un sistem de măsură corect) și ușor de înțeles și comparat. Pe de altă parte are o serie de dezavantaje. Ca să fie profitabil pentru un operator un astfel de tarif, ar trebui să aplice o marjă peste costul efectiv al energiei. E destul de neclar din punct de vedere al reglementărilor din Romania dacă legal se poate face acest lucru, sau ar trebui să refactureze energia la cost. Pe de altă parte, să presupunem că se aplică o marjă peste costul energiei, și un utilizator parchează autoturismul electric la punctul de reîncărcare, încarcă doar 3 kWh și staționează pentru 3 ore. Cât ar trebui să fie această marjă, astfel încât să acopere costurile tranzacției? Dar ca să acopere oportunitățile pierdute cât timp acest autoturism a ocupat punctul de reîncărcare, însă nu a ”consumat” nimic. Dacă marja va fi prea mare, punctul de reîncărcare va fi scump comparativ cu altele, iar dacă marja ar fi prea mică, nu ar acoperi costurile tranzacțiilor mici sau costurile oportunităților pierdute.

2. Tariful pentru sesiune (RON/sesiune)

Acest tip de tarif implică o sumă unică, pentru o sesiune de încărcare, indiferent de durată sau de cantitatea de energie livrată către autoturism. Avantajul unui asemenea tip de tarif este că poate fi colectat și fără o aplicație sau un sistem care să măsoare timpul sau energia livrată. Este destul de simplu de înțeles, însă foarte netransparent cu privire la costurile din spate. Mai mult, pentru consumator, dacă nu are nevoie decât de o cantitate mică de energie, va plăti mult mai mult decât primește. Pe de altă parte, pentru operator, dacă consumatorul staționează mult, va avea costuri de oportunitate care probabil nu vor fi acoperite de acest tarif unic. Totodată, fiind o sumă probabil considerabilă, pentru ceva neclar, e posibil să fie descurajator pentru consumatori.

3. Tariful pe timp (RON/minut)

Și acest tip de tarif este unul simplu de înțeles și destul de facil de încasat, însă poate deveni mult prea complex sau netransparent. Are principalul avantaj că poate acoperi costurile de oportunitate atunci când un autoturism ocupă un punct de reîncărcare pentru o perioadă mai lungă, chiar dacă nu consumă ”combustibil”. Complexitatea și netransparența se poate datora faptului că o stație de curent alternativ va livra cantități diferite de energie, într-o unitate de timp, la mașini diferite, în funcție de capacitatea redresorului de la bordul mașinii și în funcție de nivelul de încărcare al bateriei. Astfel, pentru ”corectitudine”, ar trebui tarife diferite pe unitatea de timp în funcție de puterea stației și modelul autoturismului, ceea ce duce la complexitate. Similar și pentru stațiile de curent continuu, care livrează o altă cantitate de energie în unitatea de timp față de stațiile de curent alternativ, dar cantitatea livrată în unitatea de timp variază și cu nivelul de încărcare al acumulatorului. Mai mult, putem deja vorbi și aici de puteri diferite ale stațiilor (25 kW, 50 kW, 100 kW, 350 kW) și de puteri diferite de reîncărcare ale autoturismelor.

4. Tarif combinat (RON/kWh și RON/minut și/sau RON/sesiune)

Un astfel de tarif, care combină cele trei componente de mai sus, deși aduce complexitate și necesită un sistem în spate care să contorizeze energia și timpul, poate fi mai corect pentru consumator, însă mai dificil de comparat cu alte tarife. Corectitudinea este dată de faptul că în cazul componentei de energie aceasta ar putea fi tarifată la cost (elimină bariera de reglementare), componenta de timp acoperă costul de oportunitate precum și tarifează staționarea sau parcarea la aceasta putându-se adăuga marja comercială, iar componenta de sesiune ar putea acoperi costurile fixe datorate tranzacției, putând include totodată și marjă comercială. Mai mult, componenta de timp de exemplu, se poate activa doar din momentul în care livrarea de energie s-a încheiat, bateria fiind încărcată, însă autoturismul a rămas conectat, ocupând punctul de reîncărcare.

5. Abonament lunar + unul sau o combinație a tarifelor de mai sus

În cazul furnizorilor de servicii de mobilitate electrică există și varianta de a oferi un abonament lunar, care poate include pe lângă acces la rețeaua operatorului în condiții preferențiale și anumite cantități de energie, timp sau sesiuni, sau tarife mai bune pentru acestea. Destul de similar cu structura de opțiuni pentru serviciile de telefonie mobilă.