Atunci când se proiectează instalațiile electrice pentru o clădire se pleacă de la receptori precum prize și iluminat, la care se adaugă în funcție de destinația clădirilor receptori precum sisteme de climatizare, sisteme de automatizare, supraveghere video, control acces, sisteme pentru siguranța și protecția utilizatorii clădirilor, lifturi, motoare, etc. Un proiectant ar trebui să țină cont nu doar de nevoile actuale ale clădirii, ci el ar trebui să anticipeze și alți posibili consumatori, astfel încât dimensionarea circuitelor electrice să-i poată acomoda. Mai mult decât atât, în etapa de execuție, dacă anumiți receptori au fost anticipați se poate face chiar cablarea circuitelor, astfel încât atunci când aceștia vor fi necesari conectarea lor să se facă fără eforturi suplimentare și costuri reduse. 

Toți cei care au trebuit pe parcurs sa adauge receptori suplimentari s-au confruntat cu două mari probleme:

– instalația electrică nu a fost dimensionată pentru a acomoda necesarul de putere sporit, fiind necesar atât un spor de putere absorbită solicitat distribuitorului cât și o întărire a instalației electrice și a branșamentului;

– cablarea aferentă noilor receptori implică lucrări ample și costisitoare, precum săpături și refaceri, care pe deasupra generează disconfort. 

Unul dintre principalii receptori care ar trebui luat în considerare în cazul oricărei clădiri noi sau în cazul oricărei clădiri care trece printr-o etapă de modernizare este prevederea cel puțin a circuitelor și puterii necesare aferente stațiilor de reîncărcare pentru autovehiculele electrice.

Numărul de astfel de receptori ar trebui să fie egal cu numărul locurilor de parcare aferente fiecărei clădiri, astfel încât, chiar dacă stațiile efective nu vor fi instalate decât în momentul când ele vor fi necesare, cele două probleme enumerate mai sus să fie evitate.

În momentul de față în Europa cel mai comun standard de reîncărcare care se preteaza pentru stațiile de reîncărcare din clădiri este ”Type 2”. Marea majoritate a stațiilor echipate cu acest tip de conector livrează o putere de până la 22 kW, în principal în funcție de capacitatea maximă a încărcătorului de bordul mașinii.  Încărcarcarea se face în curent alternativ, iar transformarea în curent continuu realizându-se la nivelul încărcătorului de la bord.

Unul dintre principalii receptori care ar trebui luat în considerare în cazul oricărei clădiri noi sau în cazul oricărei clădiri care trece printr-o etapă de modernizare este prevederea cel puțin a circuitelor și puterii necesare aferente stațiilor de reîncărcare pentru autovehiculele electrice.

Comercial, utilizând acest standard, cel mai des sunt disponibile diverse echipamente care pot livra următoarele puteri:

– 3,7 kW, 1 fază – 16A

– 7,4 kW, 1 fază – 32A

– 11 kW, 3 faze – 16A

– 22 kW, 3 faze – 32A

Conform celor de mai sus, se pot observa două posibile limitări pentru puterea absorbită de acești receptori, una datorată stației și una datorată autovehicului. Puterea livrată către bateria va fi dată de către veriga cea mai slabă, adică de elementul care permite tranzitarea puterii celei mai mici. Majoritatea producătorilor auto au planificat să livreze mașini care au încărcător on-board cu puteri de 7,4 kW sau 11 kW, aceasta însemnând că stația va putea adăuga o autonomie de aproximativ 50-70 km pentru fiecare oră în care încarcă. 

Pentru a pregăti clădirile noi, dar și cele care trec prin modernizări, recomandarea este de a fi prevăzute aceste stații ca receptori în instalația electrică și chiar de a se realiza cablajul aferent, chiar dacă decizia de a instala stația se va face ulterior. Acest lucru va scuti efort și costuri suplimentare ulterioare. Bineînțeles pentru acele clădiri care sunt prevăzute cu mai multe locuri de parcare se pot aplica diverse strategii care să permită coeficienți de utilizare și simultaneitate subunitari, chiar și atunci când toate stațiile încarcă simultan, însă despre acestea voi vorbi într-un alt articol.